Notă: Acesta este un articol de doliu. Nu-l citi dacă ești predispus la urticarie.
Bacul se apropie cu pași agil de galopanți iar eu în ultimele zile am ajuns un porc grăsun și leneș. Și dis-de-dimineață m-am trezit cu zâmbetul pe față și un singur gând în minte: Hai să-nchidem blogul!
Nu aș fi luat, însă, această absolut hazlie hotărâre dacă mi-ar fi ajuns timpul pentru scris și pentru pasiunea vieții mele de a face jonglerii cu instrumente medicale.
Cu mâna pe volumul doi din “Moromeții” pot să jur că la jonglatul cu seringi n-am să renunț nici mort — cu atât mai puțin cu cât am primit de la un fan niște seringi aproape noi de la Spitalul Recuperatoriu “Movilița Spurcăciunii”.
Și pentru că mă distrează să te văd cu cearcănele transpirându-ți de suspans, așteptându-mă să declar blogul decedat din cauze nenaturale, du-te și tratează-te cu niște calciu efervescent și vino înapoi ca să-ți citești sentința eliberatorie.
Programul blogului se reduce de la 3 poști pe săptămână la minim una, cu bonusuri ocazionale în funcție de inspirația care mă oltenește sau, dimpotrivă, mă ardelenește uneori.
Deci nu-l închid de tot, sunt doar niște măsuri de austeritate.
Articolul săptămânal va apărea în fiecare sâmbătă, la ora 4:00 dis-de-dimineață. Recomandările de produse se vor schimba odată la 30 de zile, pagina de Seriale va fi actualizată tot lunar, iar pe dinți promit să-l spăl măcar odată la opt ani. Pe cine? Pe Patrocle. Și pe Geale din Paris.
Știu că poate nu-ți convine, te oftici și, dacă ești sensibil și gingaș, poate că te strici și la burtică. Dar, vorba lui dirigă-mea: alea iacta est. Tradus din congoleză în ebraică, se pare că ar însemna “Iacătă aleea școlii. Ia sacul ăsta în mână și adună tot gunoiul dacă vrei să te trec clasa.”
Sau, o altă vorbă memorabilă: imbecilus estis, Eduardum. Nu sunt foarte sigur de semnificația exactă, dar cuget că ar fi ceva de genul “Încetează să mai inventezi citate, Eduard, că te scot la tablă și dărâm dulapul peste tine.”
Dar tu continuă să mă citești, cât încă mai ai ochii buni. Blogul continuă să reziste tuturor opresiunilor, a hoardei de ultrași care mă înjură în mesaje, și a numeroaselor trădări din rândul boierimii. Vikingul Eduard va continua să scrie săptămână de săptămână, cât mai are zile de trăit și cuie de bătut în câini.