Notă neimportantă: Habar n-am când și cum o să scriu în următoarea lună pentru că Becali a intrat la pușcărie iar eu trebuie să iau Bacul. Dar mi-am luat un program nou de scris pe blog și poate scriu mai des. Habar n-am, dar în orice caz măsline.
Nu multe lucruri în viață sunt la fel de frumoase ca pița pe gratis.
Indiferent cât de frumoasă s-ar fi făcut nevastă-ta pentru ieșirea la restaurant, trebuie să recunoști că ai da-o fără să eziți la schimb pe două felii zdravene de quattro stagioni la pahar.
Puține sunt, însă, restaurantele care mai servesc în ziua de azi pizza pentru zgârciobi. Statistic vorbind, ai de 93 de ori mai multe șanse să găsești într-o pizzerie un bucătar negru și grăsun pe nume Gelijuan decât să te poți așeza la masa și să comanzi “un Schweppes de lămâie și o Pizza Moca dacă aveți”.
Nu numai că n-or să aibă, dar te vor și stigmatiza — sau, în cel mai bun caz, îți vor scuipa în pizza ta moca pentru că ospătarii știu prea bine că un târâie-coate care vine să halească moca n-are bani să dea bacșiș.
Așa că ai nevoie de o strategie, de o stratagemă, de un plan de asalt, de o schemă bine întocmită pentru a-ți atinge țelul de a te sătura din banii altuia ca ultimul milog. Trebuie să ai un plan bine pus la punct, altfel riști să rămâi atât zgârciob, cât și flămând. Riști să își bată lumea joc de tine că ai vrut pizza de pomană și n-ai avut tăria s-o procuri. Aici nu mai e vorba despre nehalism și nesimțire, aici vorbim de putere de convingere și jocuri ale minții.
Strategia simplă care o să îți câștige câte-o pizză moca pentru fiecare oră de cerșeală
În primul și în primul rând, mujdei. Dacă nu știi să mujdești, vei rămâne pentru veșnicie un neinițiat în tainele mujdeiului. Mujdeiul e un fel de artă marțială pur psihologică (și într-o foarte mică măsură olfactivă, întrucât mujdeiul dilește a usturoi din motive de copyright). Lumea nu mai pune botul la vrăjeală încă din 2006, însă la mujdeală nu poate să-ți reziste nimeni, niciodată.
Odată ce ai învățat tehnicile esențiale ale mujdeiului, le poți pune lesne în aplicare ca să îți astâmperi hămeseala.
Premize:
- Ai mulți prieteni fete.
- Fetele respective nu sunt în stare să mănânce câtă omletă cu petarde ar mânca un OTV-ist din mâna șobolanului de Dan Diaconescu.
- Fetele respective n-au prieteni la fel de nehaliți ca tine sau ca vără-tu Dumitru Pârcă care ghiorlăie la burtă.
- Te-ai spălat la minim un sub braț în ultimele 28 de zile lucrătoare.
Pași șimpli pentru a ceazli triunghiuri gratuite de lipie cu salam și keceap:
- Scoate-ți toate prietenele fete la o pizza.
- Convinge-le să comande pizze mari, cu mult porumb, kaizer, salam, parizer, ghiudem, rasol, plachie, tremurici, ton, prosciuto, brânzeturi, sosuri, măsline, mazlâne, muzlene, madlene, scoici, colici, coca-colici, jigou, drob, și cât mai multe lingouri de carne pe deasupra.
- Fă-le să se simtă grase, la limita dintre grotesc și abominabil. Trebuie tatonată bine limita asta și trebuie să ai instincte foarte ascuțite pentru a ști să te oprești înainte ca gagicile să te bată cu feliile de pizza în loc să ți le dea să le halești.
- Delectează-te cu pizza de pomană de la ele, fără remușcări și fără vreo îngrijorare privitoare la silueta proprie. Studiile arată că pizza moca nu îngrașă.
Revin în curând cu alte articole, momentan agăț gagici pe net, să aibă cine să-mi plătească pizza moca.