Monastirea Argeșului — Rezumatul pe care te rog io mult să nu-l citești. Mersi.

Acum juma' de an am scris un rezumat al Eneidei, cartea aia cu un tip și o corabie. De atunci încoace, orice preșcolar care vrea să-și facă tema la română da' îi e lene să citească 800 de pagini de aberație de-a lui Vergilius, caută pe Moogle "rezumat eneida pt boși" și citește o singură pagină de aberație de-a mea. Așa că astăzi vă servesc un rezumat al falnicei istorisiri cvasi-religioase "Monastirea Argeșului", aia cu Manole care își zidi muierea. Deci așteptați-vă ca în vreo lună-două să apar tot eu când căutați pe Ștoogle "monastirea argesului rezumat pt gagii și cocostârci". Pe Argeș în gios Pe un mal frumos Un moșneag chelbos Molfăia un os. Adică nu el, câinele lui. Îl chema Azor Și era dihor. Adică nu era dihor, că era câine. Deci îl chema Azor Și NU era dihor, Da' să mor io dacă nu părea dihor după miros. Dar asta-i altă baladă. Stăpână-su Manole era comentator sportiv Și toată lumea-l evita căci era prost și guraliv. Dar mai ales bețiv. Practic vorbind, era alcoolic anonim. Dar hai să nu ne încurcăm cu detaliile. Și într-o zi când se uita pe câmp după ciuperci, Veni un preten de la birt și-l întrebă de meci. —"Ce meci mă, ești prost?" îl insultă Manole, rozând nervos un os. Adică nu el, câinele lui, cum am zis și mai devreme. Dar Manole era nervos oricum. —"Cum ce meci, Manole dragă, îți arde de miștou?", Răspunse pretenul bețiv borându-și în sacou. —"Nu-mi arde de mișto, Cornel, și ai grijă ce spui... Să nu mă faci să caftesc în postul Paștelui!" Manole se-ndreptă spre el și-l luă de ochelari. —"Diseară-i meci Speranța Huși cu Ocna Rovinari!" Îi spuse tremurând Cornel, scăpându-se pe el. Manole se uită la el și lăsă în pace, Dar îl legă de un copac și merse să se-mbrace. Avea tricou aproape nou cu Ocna Rovinari, Dar pantalonii-i erau strâmți, așa că-și luă ițari. Și cum mergea Manole către stadion, dădu de un cârd de draci care purtau tricouri cu Speranța Huși. Erau netunși, nerași, și cu nămol pe craci. —"Ce ați făcut, mă, de v-ați șfârlit pe craci?" îi întrebă Manole pe boraci. —"Am alergat un meci întreg să dăm și noi un gol, Dar parcă se ferea de noi al dracului balon! Iar spre final ne-am speriat și-am luat-o la picior Să nu ne spargă în bătaie domnu' antrenor.". Manole îi luă la el acasă și le dădu rachiu de mesteacăn se se îmbete, după care îi tranșă și îi vându în Marea Britanie pe post de carne de cal. Nevastă-sa Ana, văzând cele întâmplate și simțindu-se părtașă la crimă, se duse să-și mai ia niște cercei. În tot acest timp, Manole coborî în pod să își aducă ciubotele cu motocei de puf și cei doi încinseră o horă bătrânească pe ulița satului și dansară de le sări coloana cervicală din vertebre. Spre dimineață, Manole își luă bicicleta și se duse la marginea satului după colivă de la unchiul său Hălugă, care murise de vreo patru zile fără știrea nimănui. "Al naibii boșorog!", își zise Manole descoperind mortul aproape descompus în casă. "A murit și nu a zis la nimenea, ca să nu îi luăm noi moștenirea!". După ce-i fură din casă tot ce apucă, Manole se sui din nou pe bicicletă și pedală spre casă pe un drum neobișnuit de neted. —"Bă da' de ce-i drumu' ăsta așa neted, că până acuma trebuia să ai suspensii hidraulice la bicicletă ca să nu-ți frângi ciolanele prin gropile de pă drum!?!?", îl întrebă Manole pe un nene cu mustață. —"Păi mai știi noaptea trecută când ai încins horă cu nevastă-ta pe uliță și tu ai adormit beat mort în șanț?" —"Da, frumos a mai fost!" —"Nevastă-ta n-a mai avut loc în șanț că erau marcate locurile de somn pentru bețivii satului, ăia care plătesc chirie la Primărie pentru ele. Așa că s-a culcat într-o groapă din asfalt." —"Așa, și apoi...?" —"Păi a venit dom' Primaru' azi de dimineață și le-a asfaltat pe toate, că vin alegerile și e băiat bun. A zis că o să ieftinească șprițul la cârciuma lu' Pomag dacă îl votăm, și a zis că dacă iese iar primar o să aibă grijă să nu mai pună Pomag apă de baltă în pufoaica de la cârciumă, să achiți 5 sticle de pufoaică și să te îmbeți cât pentru 3." —"Și adică a asfaltat craterele de pe uliță cu nevastă-mea cu tot?" —"Da. Vii să bem?" —"Vin! Cum să nu vin!?" Și se duseră să bea.