Ce mistere ascunde, oare, Tunelul din Bucegi?

În 1985, îndepărtatul meu fratello Nicholas Ceașcă a dinamitat intrarea dinspre Mioveni într-un tunel de pe sub munți. Tunel săpat de nemți cu mâna noastră acum fix o sută de ani, planul lor inițial fiind să scobească un hău orizontal de vreo 100km prin munte și să îl boteze Autostrada Brașov-Rotterdam-Bastârcu Dindărăt. Nu le-a ieșit, că l-a bombat Ceașcă. Dar intenția contează.

Nimeni nu știe ce se ascunde în faimosul Tunel din Bucegi. Secular-umaniștii zic că fantome și moroi și chineji care cântă șlagăre la ciușcă acustică, în timp ce io și alți nebuni zicem că acolo sunt cu siguranță pietre și pământ.

Nu putem să sprijinim ipoteza noastră cu dovezi fotografice pentru că nu riscăm să fim capturați și torturați de pietre și să facă pământul și lichenii experimente odioase pe noi. Nu vreau trei burice și îmi stă bine cu doar două urechi; una în plus ar cam strica echilibrul vizual. De-aia n-are nimenea pateu în el să se avânte în Tunelul din Bucegi. Lăsând la o parte faza cu tunelul, haideți să vorbim despre tunel.

Despre Tunelul din Bucegi.

Era odată un neamț pe nume Aghioj Slugănștein. Neamț-neamț, de la căciula evreiască rotundă de pe cap și până la ciubotele cu iscălitura lui Einstein, care pretinde că i-ar fi fost coleg de concentrare într-un șlagăr (un șlagăr de concentrare, sper că se înțelege; nu un șlagăr de ciușcă acustică cântat de chinejii de mai sus). Aghioj lucra la Tunelul din Bucegi pe post de râmă. În funcție de abilitățile de scurmător, fiecare muncitor primea câte un titlu, dar majoritatea erau râmași sau cârtițători. Obligația lor era de a râma fără să cârtească. Cine crâcnea, se alegea cu o sapă peste ceafă și i se tăia din leafă. Și îl înjurau de mamă. Aghioj, însă, a descoperit acolo niște viermi și i-a ascuns sub salopetă, plănuind ca atunci când nu îl va vedea nimeni să îi scoată și să-i frigă ca pe berbecuți, continuând bineînțeles prin a se ospăta ca un aristocrat din ciocănelele și costițele lor de viermișori de munte. Deja își făcea planuri despre cum îi va frige tâlhărește la proțap, tăvălindu-i sănătos prin mujdei cu oțet și pesmet, asezonându-i într-un rafinat final cu apă cu mucegai. CE OSPĂȚ, DOMNULE DRAGĂ!! Numai gândul la festinul domnesc care îl aștepta îl făcea să-și piardă cheful de muncă și să saliveze pe urechi de poftă. Simțea deja căldura și freamătul sățios al viermișorilor la el în pântece, și gustul răcoritor al apei cu mucegai pe gâtlejul său care practic se scorojea de nerăbdare în așteptarea fripturii și a licorii. Aghioj lăsă cazmaua din mână, își scoase un volum de fabule de sub căciulă și începu să citească. Erau fabule în română și el era neamț, dar vulpenhossen șrich struguren acres, câinelhauer șrich câțellen, greierfurt șrich furniken. Era ora prânzului și bucătăresele veniseră la muncitori cu platouri pline de wurști, grătar, mititei și ciulama cu vreascuri de găină, dar Aghioj le refuză politicos. Nu voia să-și strice pofta. Și în timp ce colegii lui mâncau lebăr cu ghebe și gambe de vițel la tavă, rulouri de tocătură învârtită prin șoric și pizza cu creste de varan de Komodo și subraline de purcea... lui Aghioj al nostru tot la viermi gându-i stătea. Prin salopetă-i cauta, îi dezmierda și-i număra, și încerca a se abține a-i mânca... însă arătau prea bine, gura apă îi lăsa, ochii lacrimi îi curgea, nasul i se înfunda, poftă mare-l cuprindea, și o foame de-i zvâcnea inima, biata de ea. NU PUTEA A REZISTA!

• Îl măcina tentația, papilele-l subjugau și friptură îi cereau.
• Friptură de viermi răzleți, dezosați și suculenți.
• Fierți în apă de canal, presărați cu leuștean.
• Afumați la fum de lemn, cu compuși cancerigeni.
• Perpeliți în mușchi de mânz și călcați de troleibuz.
• Rumeniți de șapte ori pe altarul zeilor.
• Marinați un sfert de veac în saliva lui Bendeac.
• Frăgeziți cuprinzător cu ciocanul percutor.
• Bălăciți în var nestins și de lighioane lins.

Înmuiați extrem de bine într-o baltă de toxine, și murați în spuma mării după data expirării. Injectate cu smântână și tulpini de mătrăgună și pictate cu muștar întru doliu național. Savurați cu biscuite și tacâmuri ruginite, măturați de pe pridvor cu o coadă de topor, subțiați cu răngi fierbinți de să-ți treacă printre dinți. ÎMPUȘCATE FĂRĂ ȚINTĂ CU UN PROIECTIL DE FLINTĂ, CIURUITE FĂRĂ MILĂ CU ALICI DE CARABINĂ, ÎNJUNGHIATE ÎN STOMAC CU O SPLINĂ DE GÂNDAC, ȘI LOVITE DE UN TREN CU TRINITROTOLUEN.

BOOM!

Haha!